luni, ianuarie 31, 2005

Aceasta este prima mea poza cu aparatul mult dorit. Fiind inca nou si "mic" imi trebuie un nume pt el. Ce-ar fi sa-l botez si pe el "Iarna"?! Dar cind o sa-ncep sa fac poze cu el, vara, cum o sa vorbesc de el: am facut o poza cu Iarna, vara. Tre sa-mi caut un nume, urgent, pt digitalul meu...

duminică, ianuarie 30, 2005

vorbesc cu Alexa si o aud spunind: nu judeca o carte, dupa coperta!
iar eu am completat-o:
nu judeca un OM, dupa o ... APARENŢA!

Reflectie

imi vine acum, in minte, un exemplu: am fost la doctor.
am asteptat, m-am revoltat, am intrat.
primit explicatii, mers mai departe, iar asteptat.
Aminat! Si-am acceptat. Am fost trimisa la plimbare. Timp pierdut. Sperante desarte. Sa fie asta soarta?!
Puteam sa'nsist! Sa ma revolt! Soarta si-o face omul! Cu mina lui ;-)
Deci, mi-am facut-o eu sau.... "asa a fost sa fie"?!
Reflectez!
Ciudat exemplul meu...
dar ma agat acum de orice fir de pai, sa scap. Sa scap de oceanul tulbur al sentimentelor ce ma afunda.
Trebuie sa nu fiu egosita. Daca vreau ceva sau cineva... sa nu ma mai gindeasc numai la mine. Sa 'nvat sa accept. Ba nu, o sa insist! Si'atunci, cu rugaciunea inimii cum o sa ramana? Mai reflectez la asa ceva. Vreau sa o 'nvat!

Rugaciunea inimii

Trebuie sa nu uit!

Rugaciunea inimii,
este:
Doamne Isuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul.

sâmbătă, ianuarie 29, 2005

Trecut-ul

Sfântul Anton trăia în deşert cînd se apropie de el un tînăr. Părinte, am vîndut tot ce aveam şi cîştigul l-am dat săracilor. Am păstrat doar cîteva lucruri care mi-ar putea ajuta să supravieţuiesc aici. Aş vrea ca tu să îmi arăţi calea spre purificare.
Sfîntul Anton îi ceru tînărului să vîndă puţinele lucruri păstrate şi cu banii să cumpere carne din oraş, iar pe drumul de întoarcere, să o lege în jurul trupului.
Tînărul făcu întocmai cum fusese instruit. În timp ce se întorcea a fost atacat de cîini şi de vulturi care voiau carnea. M-am întors, spuse tînărul arătînd părintelui trupul său rănit şi veşmintele zdrenţuite.
Cei care apucă într-o nouă direcţie dar vor să păstreze ceva din vechia lor viaţă, sfîrşesc prin a fi sfîşiaţi de propriul trecut, spuse Sfîntul.

MAKTUB

vineri, ianuarie 28, 2005

Iubesc...

Am o idee si sa vad daca o prind din Zbor!
Cind am citit articolul prima oara, ma cam uitam chioras si ma-ntrebam ce e!?
A doua zi, avind modelul viu in minte, am inceput sa il dezvolt. Ma obseda.
Aveam si eu de zis, aici, ceva.
Incepeam sa-l inteleg, sa-i dau dreptate. Este ca-n viata, mi-am raspus!
Pot spune Te Iubesc, dar totul este cum esti inteles!
In definitiv, am inceput si noi, romanii, sa spunem toata ziua ... "te iubesc"!
Iubesc la modul 4 + 4 = 8 sau Iubesc la modul 8 = ? + ? si aici apar "n" variante
Am spus cuiva un "te iubesc" si mi-a raspuns "nu merit". Si fac eforturi ca sa cred.
Dar eu nu iubesc pe merit' , imi venea sa tip, eu iubesc pentru ca iubesc... Iubesc viata, iubesc oamenii, iubesc tot ce ma-nconjoara si mai presus de toate, vreau sa-L Iubesc pe Dumnezeu. Oare se poate?! Si cum EL ne iubeste pe noi toti, de ce n-as incerca si eu la fel???
Dar eu inca mai iubesc: 4+4 = 8 !

Primul pas la doctor

Greu, greu mai merge internetul!
Dar orice rau e inspre mai bine. De aseara am inceput sa citesc Diavolul si D-soara Prym

Astazi mi-am facut curaj si am ajuns la doctor. La ortoped. La CENTRUL MEDICAL REGIE
Tot drumul ma gindeam la Gabi. Nu stau sa caut articolul in care povestea intilnirea cu doctorii "de afara". Si eu sint familiarizata cu ei. Aici, in tara, n-am nici macar asigurari medicale... Si a mai trebuit sa astept la rand. O ora si jumatate, numai sa vorbesc cu asistenta; care mi-a dat o trimitere la radiologie. De ce atita timp pierdut, doar pt asta?! Acasa ma asteptau 2 copii bolnavi, singuri in casa. Iar ca sa fie teatrul intreg, abea pe marti trebuie sa revin!
De aceea evit eu doctorii, cit pot de mult. Din cauza asistentelor... Daca ar fi iesit pe sala si s-ar fi interesat de fiecare bolnav ce-i asteapta la usa, poate s-ar fi redus si nr. de pacienti aglomerati pe acolo?!?

PS: in Steibis profeseaza o doctora romanca, plecata chiar din Bucuresti, de o mare valoare umana: Dr. med. Sabina Barth, Allgemeinärztin.

joi, ianuarie 27, 2005

Sint nervoasa ;-) si doar nu-i o noutate... nu iese totul asa cum vreau, dar nici nu ma las. gasesc eu o solutie sa imi revin, sa REVIN. Net-ul abia mai merge, se tiraste.... Nu ma lasa deloc sa scriu.
Bun. Astazi o sa merg la culcare mai devreme sau o sa-mi caut altceva mai bun de facut. Si asta i se datoreaza firmei U-nite. De-ar oferi si ei servicii mai bune...

miercuri, ianuarie 26, 2005

Stiati

De ce studiul este mai bun decat sexul?

- pentru ca intr-adevar poti gasi pe cineva cu care sa o faci. (un partener de studiu)
- daca obosesti poti sa faci o pauza, iti pastrezi locul si mai tarziu continui de unde ai ramas
- poti sa termini mai repede fara nici un sentiment de vina sau rusine
- cand deschizi o carte nu trebuie sa te intrebi cine oare a deschis-o inaintea ta
- cu un pic de cafea poti sa o faci toata noaptea
- daca nu termini un capitol nu te vei alege cu reputatia de incepator
- nu te rusinezi daca te prind parintii facand-o
- daca nu stii cum sa rezolvi o problema poti oricand sa ceri parerea colegului

marți, ianuarie 25, 2005

Exista un aforism al intelepciunii care suna asa: "In realitate nici un om nu-i nici doar dusmanul tau si nici doar prietenul tau, ci NUMAI invatatorul tau".

De aceea trebuie sa devii impersonal si sa inveti cat mai bine si cat mai repede ceea ce fiecare om are sa te invete in mod direct sau indirect. In final, dupa ce-ti vei invata cat mai bine toate lectiile pe care viata ti le-a rezervat, vei ajunge cu adevarat sa fii liber.

Secret

Sa iti spun un secret. Poate ca n-as fi indraznit sa ma deschid precum trandafirul ce ti l-am trimis mai inainte, dar vad ca am inceput sa ma topesc...
Astazi, o persoana draga mie, m-a parasit. Nu m-a parasit definitiv, caci nu o pot incadra la capitolul pierderilor, dar s-au schimbat total raporturile dintre noi. Si asta ma doare. As fi vrut sa ramana mereu asa, dar totul se schimba, se schimba in jurul meu, iar eu de-abia de mai tin pasul.
Urmeaza o noua etapa in viata mea, pe care nu sint pregatita sa o accept. Aici este marea mea dilema. Schimbarea. Ce facem cu ea? O acceptam sau ne luptam, ne impotrivim cu putere? Oare care ii va fi directia?
Si cum iti spuneam, incerc sa ma bucur de pierderea suferita, caci in schimbul ei, am primit in suflet altele 10+ persoane...
Rose for u

luni, ianuarie 24, 2005

De Ziua Unirii am avut o Zi Plina, dupa o noapte intreaga de nesomn. Si ma simt asa de bine. As fi vrut sa o pot tine tot asa.
As fi vrut sa rog pe Mariana si Sebastian sa nu treaca pe yahoo, asa cum le-a sugerat Gabi. Este o placere sa ma confrunt cu "problemele" lor. Ei au curajul de a striga dupa ajutor. Eu tac chitic si orbecaiesc pe unde apuc. Poate ma mai dezmortesc un pic si m-apuc mai serios de treaba. Deocamdata as vrea sa sparg gheata ce ma retine, inca, departe de blogaska mea. As vrea sa le spun ca ma gindesc mereu la ei, as vrea multe sa le spun, da' inca imi mai fac curaj. Dar timpul, timpul asta cum mai zboaraaaaaaa...
Ah... dar nu vroiam sa ma opresc aici, dar inspiratia isi cere pauza. Trebuie sa ma-ordonez! Ideile imi vin de-a valma. Si am nevoie de ajutor

Reteta pentru un an mai bun

Am uitat sa va spun: Reteta pentru un an mai bun.
- Se iau 12 luni si se curata foarte bine de amaraciune, mandrie, ura,invidie, frica, irascibilitate si stress.
- Se imparte fiecare luna in 28 - 31 zile, dupa caz, astfel ca proviziile sa ajunga exact 1 an!
- Fiecare zi se prepara separat: 1 parte munca,1 parte liniste, 1 parte veselie si umor. Se mai adauga 3 linguri optimism,1 lingurita toleranta, o priza de bun simt si ... o picatura de speranta!
- Peste aluatul astfel obtinut se toarna apoi dragoste din belsug!
- Preparatul gata facut se impodobeste cu un buchetel de curaj si incredere in sine.

Se serveste zilnic, cu bucurie, la o ceasca de cafea invioratoare si cu incredere inepuizabila in Dumnezeu!

Prezenta reteta nu se compenseaza, ea este gratuita si se transmite liber de la om la om

Insomnia

A nu stiu cata noapte nu pun geana pe geana ;) si nu ca n-as fi incercat. Dar cum ma pun in pat gandurile incep sa zboare, de nu le pot opri. Si atunci o iau din loc. Intru iar pe net si ma duc, ma tot duc... de nu m-as mai opri. Oare cit as putea trai in ritmul asta? Iubesc internetul, iubesc computerele... dar cum as putea face sa fiu si eu iubita lor? Gindul acesta ma bantuie. Iubesc si nu sint iubita. Ce trist trebuie sa fie!
Am vrut sa mai lucrez la blog, am mintea plina de idei - ma chinuie- dar cind e sa trec la treaba...
nu reusesc. Ma impiedic si astept sa ma adun! Sau as prefera sa vina cineva sa ma "adune". Sa ma trezeasca la realitate. Caci eu plutesc, sunt undeva departe. In trecut sau viitor, prezentul vreau sa-l las sa treaca peste mine.
Azi noapte am crezut ca este Luna Plina dar abia la noapte este. Sint plina de durere...
dar vorba cantecului Sa nu crezi nimic, caci rana din sold ma doare.
Serios, acuma. Ma doare incheietura de la soldul drept. E ca o ... desprindere, luxatie. Nici nu indraznesc sa ajung la doctor
Oare m-am intrecut prea mult cu ... link-urile?! Scuzati-mi debordarea

duminică, ianuarie 23, 2005

Plimbare

Trebuia sa ajungem in Timisoara, dar am schimbat ruta, in urma unui telefon primit in ultimul moment. Asa am ajuns in Iasi pt 2 zile. Mai multe impresii de calatorie imi e greu sa va povestesc. Cel mai mult regret ca nu am putut face poze pe drum, cu aparatul pe care l-am cumparat acum o saptamina. Mi-am dorit asa de mult aceasta mica achizitie, incat m-am trezit ca nu stiu sa o folosesc! Bateriile s-au terminat repede, iar acumulatorii erau prea mici, nu au tinut. Va trebui sa cumpar acumulatori de 1800 si apoi sa invat folosirea aparatului.

joi, ianuarie 20, 2005

M-am hotarat

Gata, m-am hotarat! Oscilam intre a renunta la blog si a merge mai departe, alaturi de voi. Am fost destul de mult plecata, acum am revenit si sper sa fim cit mai mult timp impreuna. Promit sa ma pun la zi cu toate cursurile si daca nu voi reusi, atunci de buna voie, ma voi retrage din fata tuturor!

Ganduri

Sunt pe punctul de a renunta. Imi este greu sa scriu despre mine, despre ceea ce gindesc.
Vroiam sa pastrez o mare Aparenţa pe blogul acesta. Dar nu ma simt bine. Nu ma simt eu.
De cateva nopti nu mai dorm. Imi caut gandurile, imi caut cuvintele. Nu e asa de simplu, pe cum am crezut. Totul e sa te obisnuiesti cu pasii astia.
M-am mai conversat si cu Mircea, doar-doar 'oi prinde curaj sa scriu si eu ceva. Aveam capul plin de idei, cind am ramas sigura, am luat-o iar prin balarii. M-am apucat sa studiez sursa paginilor. Asta sa-mi amintesca ce am lucrat odata.
Rasfoiesc acum vechiile mele notite. Sunt multe. Dar m-am oprit aici, la sit-ul acesta. Asa de mult m-a amuzat...