sâmbătă, noiembrie 19, 2005

Alin,

uite, ca de la intrebarea ta:
>ce ti-ar mai placea sa vezi pe blog?<
am inceput sa dezvolt ideea asa de mult, incit nici YM!-ul nu a mai cuprins-o si a trebuit sa apelez la blog; asa ca iata-ma, scriindu-ti mai departe.
Stiu, ca ieri, in loc sa-mi vad de treburile mele domestice, eu ca de obicei, practic ore in sir sportul meu preferat: navigatul. pt ca iubesc acest ocean informational, am colindat ieri peste tot, iar ca sa nu le uit adresele, le-am si trecut in blogul de yahoo. incerc deja sa fac o diferentiere intre acestea doua. deja, yahoo-ul imi e si teama sa-l mai folosesc, pt a nu se ajunge mai usor la mine. cit despre cel de aici, caut sa-l pastrez doar pentru mine, pentru sufletul meu, caci aici prea putini ma stiu...

dar sa revin la "oile" mele:
greu de raspuns la intrebarea ta: ce mi-ar placea... sa vad pe blog.
cred ca nu tine in final de ceea ce impartasesti tu, ci de impactul cuvintelor tale in momentul in care ma "conectez" la tine, pe fracventa ta.
o sa mai ma gindesc la intrebare si sper sa ti dau si un raspuns exact.
deocamdata, nici nu stiu ce mi-a placut si nici ce as mai vrea sa vad, pe blogul tau.
in aceeasi situatie sint si eu.
cind scriu ma gindesc ca tre sa am in vedere ca ma "citeste" toate lumea. si prietenul de suflet si vecinul de pe palier, caruia nu vreau sa-i par ridicola, prin scrierile mele. si cu toate astea, eu trebuie si am datoria, sa ma gindesc numai la mine... dar fara a-i uita pe cei din jurul meu.
uneori, ma gindesc ca scriu sa ma citeasca cineva anume, sa ajunga cuvintele mai usor la el, iar alteori, constat ca nici nu are timp de mine, sa ma citeasca, in schimb, "culeg" impresii de la cine nici nu ma astept. asa e si in viata, de fapt, nu?!
te pregatesti pentru una si dai peste alta, noi nu avem de ales, decit sa traim!
Sa traim experienta clipei, sa traim ceea ce ni se ofera. poate unii sint mai pretentiosi, eu caut sa-mi infring aceste porniri, as vrea sa fiu mai modesta, mai spontana, dar nu pot.
uneori simt ca tre sa mai sar si calul, sa fiu in frunte, sa ma simt remarcata. nu stiu in ce masura reusesc, dar impresia mea, vis-a-vis de blogurile tale, e ca te-ai facut de mult timp remarcat, ca dovada, comentariul lasat de catre Analiza Media.
Te-ai gindit vreodata, ca ceea ce scrii poate ca nu are atita importanta, cit conteaza comentariul primit??? acesta il consider ca pe o nota lasata la aprecierea scrierilor tale. fiecare are modul lui de perceptie. dezvoltat mai mult sau mai putin! dar nota iti spune de cum ai fost apreciat!
uneori ce e pacat, e ca un nume ramine inca un necunoscut in oceanul nostru... informational. noi sintem aici, unii pentru altii, pentru a ne arata drumul, pentru a ne sprijini, a ne fii alaturi in momentele de singuratate, pentru a gasi un umar disponibil. in ultimul timp cu greu mai gasesti asa ceva in viata de zi cu zi, dar in lumea virtuala, e indeajuns un strigat, ca un prieten sa ti se si alature!
Prostii! Nu ma luati in seama! Poate fi si aceasta tot o aparenta......