Constelaţia Scorpionului-Acvilei

Constelaţia Scorpionului-Acvilei este placa turnantă care face ca viermele care se târăşte să se transforme într-o Acvilă care zboară foarte sus, liberă, într-o fiinţă trezită faţă de conştiinţa Sinelui divin. Viermele - Scorpionul ? trebuie sa se sacrifice pentru a putea deveni Acvilă. Aşa se explică de ce această constelaţie are un dublu nume: în starea sa nerăscumpărată ea se numeşte Scorpion, la fel ca şi animalul care trebuie să se sinucidă cu acul său. În starea de mântuire ea se numeşte Acvila şi simbolizează sufletul eliberat care, la fel ca şi şoimul divin Horus, zboară liber, mai presus de tot ceea ce este material. Vibraţia acestei constelaţii apare ca forţă motrice, ca foc al vieţii care se manifestă în acest caz sub forma apei - prin fluidele corpului. Această energie îi dă spiritului posibilitatea să se îmbrace în materie pentru a renaşte într-un nou corp. Ea este şarpele primordial al tentaţiei, care atrage spiritul în materie şi determină astfel căderea sa din starea paradisiacă. Dacă această forţă este însă transformată, astfel încât în loc să acţioneze în materie, ea acţionează exclusiv la nivelul spiritului, dorinţele sexuale se sublimează în forţa ascensională care conduce din nou conştiinţa dezamăgită către unitatea paradisiacă. Fără această forţă, nici o conştiinţă ieşită din unitate nu s-ar putea întoarce la Dumnezeu! Apa acestei constelaţii este precum o mlaştină în care acţionează forţele ascunse aflate în stare de fermentaţie şi deasupra cărora dansează, fără a arde cu adevărat, scântei luminoase.

Odată cu Scorpionul, omul atinge placa turnantă a existenţei sale: el trebuie să spiritualizeze acum forma divină creatoare care s-a exprimat până atunci prin dorinţele sale, punând-o în serviciul comunităţii. Altfel spus, el trebuie să triumfe asupra propriei sale fiinţe. El experimentează acum moartea mistică a persoanei sale, urmată de învierea şi atingerea nemuririi întru spirit. Îîncepând din acest moment, el încetează să mai servească materialismul şi zboară la mare înălţime, mult deasupra pământului, într-o libertate spirituală perfectă, precum o acvilă, precum şoimul Horus.

în Vărsător, omul îşi distribuie comorile acumulate. El a devenit copilul divin luminos, care pluteşte mai presus de sexualitate. Emanând lumina Sinelui, el este sursa celei mai înalte energii: energia spirituală divină. începe astfel procesul transformării, al dematerializării.

Elisabeth Haich - Iniţierea