Am fost la doctor, trista experienta.

Acum mi-am amintit de ce evit pe cit posibil, doctorii... din cauza asistentelor
ca vorba aceea: pina la Dumnezeu te maninca Sfintii. Asa si eu. Ma maninca drumurile, santurile si anticamerele care le tot fac pina sa ajung la ei.
Ma programase pentru azi, cind am ajuns, usa - inchisa. Nimeni in cabinet. Erau plecati. M-am interesat, prin policlinica, ce se intimpla si m-au sfatuit sa incerc pe maine. Sa pot trece cu vederea peste incident, am inceput sa ma gindesc la AdiM, el fiind un optimist irecuperabil. Ma intrebam, ce ar putea sa-mi spuna, ce sfat mi-ar fi putut da. Iar ca sa nu-mi vars supararea pe oameni din jur, sa-mi pot pastra chipul senin, am inceput la Gabi sa gindesc. Iar m-ai tirziu, cind am ajuns spre casa, la Mircea m-am gindit, cind am vazut oamenii cu caini. Si uite-asa, am purtat azi, in mintea mea, o lume de internauti...