Lectia fluturelui

Intr-o zi intr-un cocon a aparut o mica gaura.

Un om, care trecea din intamplare prin preajma, s-a oprit mai multe ore pentru a observa fluturele care se forta sa iasa prin aceasta gaura mica.

Dupa multe incercari se parea ca fluturele a abandonat, si gaura ramasese la fel de mica. Parea ca fluturele a facut tot ce putea si nu mai era in stare de nimic altceva.

Atunci omul s-a decis sa ajute fluturele: a luat un cutit si a deschis coconul. Fluturele a iesit imediat.

Insa corpul fluturelui era slab si anemic. Aripile sale erau putin dezvoltate si aproape ca nu se miscau.

Omul a continuat sa-l observe crezand ca dintr-un moment in altul aripile fluturelui se vor deschide si vor putea suporta greutatea corpului pentru ca el sa poata zbura.

Acest lucru nu s-a intamplat! Fluturele si-a trait restul vietii tarandu-se pe pamant cu corpul sau slab si cu aripile chircite. Nu a putut zbura NICIODATA !

Ceea ce omul, prin gestul sau de bunatate si prin intentia sa de a ajuta, nu a inteles, este ca trecerea prin gaura stramta a coconului era efortul necesar pentru ca fluturele sa trimita lichidul din corpul sau catre aripile sale pentru a putea zbura. Era chinul prin care viata il punea sa treaca pentru a putea creste si pentru a se dezvolta.

Uneori, efortul este exact lucrul de care avem nevoie in viata.

Daca ni s-ar permite sa ne traim viata fara a intalni obstacole, am fi limitati.

Nu am putea fi atat de puternici cum suntem.

Nu am putea zbura NICIODATA

NOI OAMENII:

Cerem puterea

Si viata ne da dificultati pentru a ne face puternici.

Cerem intelepciunea

Si viata ne da probleme ca sa le rezolvam.

Cerem prosperitatea

Si viata ne da un creier si muschi pentru a munci.

Dorim sa zburama

Si viata ne da obstacole de a le depasi.

Cerem iubirea

Si viata ne da oameni pe care sa ii ajutam in problemele lor si sa-i iubim.

Cerem favoruri

Si viata ne da potential.

Se pare ca nu primim nimic din ce noi am cerut

Dar totusi am primit tot ce aveam nevoie.